Azi n-am cercei
si supararea asta nu mi-o poate lua nimeni! vibra celalalt nor.
Eram doua furtuni de nisip
pe mare.
“Poti sa crezi in ultimul fir de pamint pina ti se scurge printre degete!”
"O sa murim…" (zimbesc)
"Poate o sa fim ochii de sticla ai vreunei papusi."
"Eu o sa fiu stingul, sau sigur o sa fiu cu strabism! Sau amindoua!"
"Stiu!"(ride) (Imi place mult cind ride!)
"Sau poate o sa fim doua dire de nisip pe gura marii. Cum aveai tu dimineata pe perna cind eram copiii altei vieti."(chicoteste)(Nu-mi place cind chicoteste)
"Stii ca eu o sa ma prind de prima talpa de fata!?"(rinjesc)
Ma loveste, si un aer fierbinte imi scutura miezul. E ceva sa te pocneasca furtuna. Cu furtunul il batea maicasa pe-un prieten cand era mic si-acum a uitat tot...
"Sau poate o sa fim o lentila a telescopului din Centru! Si-o sa fim cu ochii-n luna tot timpul!"
"Poate o sa ne duca vintul pina acolo!"
"Slabe sanse, draga mea. Noi suntem Furtuna! Plus ca in spatiu nu e vint! Doar liniste..."
"Bine ca esti tu destept!"(de data asta reusesc sa ma feresc si, cu o agilitate pe care am furat-o din alta viata, cind eram pisici, ii fur un sarut. Se strimba.)
Azi nu avea cercei.
si supararea asta nu i-o putea lua nimeni.
Eram doua furtuni de nisip
pe mare.
viata asta...
