Stele, ve(r)zi?!

Surâde cerul, dinţi de gheaţă, lacrimi pe obraz,
muşcă soarele ce fuge cu limbi de foc în spate
şi ne lasă-n frig pe toţi. Ce rău e şi soarele ăsta!

Acum doar luna-mi mângâie creştetul; şi-n zi.
ce privire are a ei faţă nevăzută, că eu o văd...
sau nu? Bă tată, io mă fac astronaut!

Să pot să zbor din nou spre stele, ca la-nceput,
să simt căldura lor cea rece, să plâng când ele mor,
să cânt, să râd când încă una se va naşte.

Sâc! Credeai ca m-ai răpus? Că tu eşti încă steaua
ce unică-mi luminează cerul pe-nserat?
Păi să nu mai crezi! Acum eşti doar o super-novă!

Uită-te la tine! Ai devenit…ha-ha! Ce-ai devenit?
O pitică albă! a fost odată o poveste, de demult,
a fost şi nu mai este! „Steaua mea” se chema…

Iluzie se naşte, că acum cerul e opac, sărac,
nimic de-o fi să caut în stele şi-n lună…
Tată! Oricum mă fac astronaut! Mă auzi?

Cică am auzit că stelele sunt reci. Aşa e?!
doar mor şi ele, se nasc pentru a muri,
din nou. Super-nove, apoi pitice albe…

Tată? Tatăă…îţi spun, io mă fac astronaut!
să prind şi eu soarele, să cuprind şi luna de pe cer,
s-o mângâi, s-o sărut pe fruntea-i nevăzută…

Ia priviţi aici! Să nu ziceţi ca-s nebun?
Vorbesc singur, cu pereţii, despre stele…verzi.
totuşi, mamă? Mamă, io mă fac astronaut!

N-aude nimeni? Mai bine! Aşa n-or să creadă că-s lunatic.
Şi dacă-s ce? Cerule, pregăteşte-te! Vin! Ţi-am zis?!
Cum, nu ştii? N-ai auzit? Io mă fac astronaut!!

PS: Asta ca sa imi aduc aminte cum a fost odata, ca niciodata si sa familiarizez un pic cu titlul. Stii, am ce sa imi aduc aminte, sa pot trai in viitor! Interesant... Mersi(*)!

* stii tu! e mare lucru sa poti fi, daca nu un deschizator de drumuri macar un deschizator de ochi! Puii de pisica ar fi mai ageri in primele ore de viata! Si oamenii mari un pic mai veseli! :) Asta e pentru tine batrane! ;)