Adu-mi aminte cum eram in puşcă,
'nainte să ne scuipe-n vînt;
colţi de-oţel ce-n carne muşcă
gura noastră, muţită de cuvînt.
Adu-mi aminte cum eram în noapte,
'nainte să ne-orbească soarele cel sur,
atunci cînd fluieram în şoapte
moartea celor dimprejur.
Adu-mi aminte cum muşcam lumină,
'nainte să străpungem, cu sînge rece, vîntul,
'ţi-aduci aminte fruntea cea senină
şi cît de moale-i gîndul?
No comments:
Post a Comment